Hotarul comunei Roşia a fost locuit din timpuri străvechi, urme de cultură materială fiind descoperite frecvent şi datate din Neolitic.

Primele dovezi ale prezenţei umane datează încă din Epoca Pietrei.

Obiecte din aceste perioade (articole din piatră şi din ceramică, arme) sunt expuse în Muzeul Văii Hârtibaciului.

Perioada dacică respectiv romană sunt de asemenea atestate prin descoperiri arheologice. Tot în această zonă s-au găsit resturile unei aşezări romane: ceramică romană, o formă din lut pentru fabricarea unor figurine reprezentând o zeitate înaripată călărind pe o panteră.

Istoria culturală şi identitatea regională Sudul Transilvaniei, zonă în care se află şi Roşia, a fost o zonă favorabilă locuirii din cele mai vechi timpuri. A făcut parte din Imperiul Roman timp de 2 secole, a fost traversat de numeroase triburi de migratori și în secolul XII a devenit parte a Regatului Ungar. Regii unguri au fost cei care au adus în zonă colonişti saşi pentru a păzi graniţele acestui teritoriu, a dezvolta comerţul şi economia locală. Zona a devenit un important punct de contact între cele trei populaţii principale ale Transilvaniei, românii, saşii şi ungurii. Echilibrul demografic al zonei s-a rupt la sfârşitul anilor `70 când saşii au început să emigreze masiv în Germania. Dacă în anul 1977 existau 988 de saşi în comuna Roşia, în anul 1992 numărul acestora ajunsese la doar 166 de persoane. În prezent în comună mai trăiesc 8 saşi dintr-o populaţie de peste 5.000 de persoane.

Zona a reprezentat de-a lungul timpului nu doar un focar de toleranţă şi interacţiune între etnii diferite, ci şi între confesiunile religioase ortodoxă, luterană, catolică și reformată, mai ales în anii grei ai comunismului când închisorile erau pline de preoţi de toate confesiunile.

După 1990 datorită schimbărilor din societatea şi economia românească cei mai mulţi locuitori ai comunei au rămas fără locuri de muncă şi au început să practice agricultura pentru a putea trăi. Numărul persoanelor asistate social era foarte mare devenind o povară pentru o comunitate şi o Primărie cu resurse destul de modeste. Intrarea României în Uniunea Europeană a coincis cu o perioadă de dezvoltare în care Sibiul a atras mulţi investitori. Crearea multor locuri de muncă a făcut posibilă angajarea multor locuitori din comună în fabricile din Sibiu, Primăria contactând de multe ori angajatorii şi convingându-i să angajeze oameni din comuna Roşia. Pentru transportul muncitorilor spre locurile de muncă Primăria a solicitat firmelor de transport să introducă noi curse între satele comunei şi Sibiu. În acelaşi timp, Primăria s-a arătat interesată de orice posibilitate de a atrage investitori în comună contribuind astfel la crearea de locuri de muncă în localitate. Dintre investiţiile private făcute în localitate amintim: Fabrica de produse de mase plastice si produse de manichiura si pedichiura din satul Daia, Ferma din Daia, mai multe intreprinderi individuale de produse de panificatie si atelierul de tamplarie din Daia, atelierul de scluptura din satul Casolt, atelierele de confectii metalice din satul Rosia si Daia. Pentru copiii abandonaţi Asociaţia Papageno conduce o casă în Daia unde aceştia sunt crescuţi şi educaţi.

La Est de Agnita, în sol s-au descoperit o piatră funerară, precum şi resturile unui turn de strajă roman. Alte descoperiri s-au făcut printre altele în apropierea satului Ghijasa de Jos. Un moment crucial în istoria Transilvaniei l-a reprezentat colonizarea de către Regatul Ungar la sfârşitul secolului IX. Conform tezei istoriografice predominante, la mijlocul secolului XII, Regele Ungariei Géza II a adus colonişti germani în Transilvania, ca şi agenţi ai dezvoltării a acestor regiuni împădurite slab populate, şi pentru apărarea lor împotriva învaziilor mongole. În secolul XV, după constituirea oraşelor şi a satelor, începe construirea bisericilor – cetate caracteristice. Acestea reprezintă un tip arhitectonic aparte de biserici, folosite, pe lângă menirea lor drept lăcaşuri de cult, şi drept spaţii de retragere şi apărare de către locuitorii aşezării respective. Biserica este înconjurată de fortificaţii, adică ziduri de apărare prevăzute cu galerii şi turnuri de strajă.

Cetăţile au fost construite şi întreţinute în vederea apărării împotriva repetatelor invazii otomane. În Valea Hârtibaciului, astfel de biserici fortificate se găsesc în localităţile Agnita, Hosman, Marpod, Alţâna, Roşia, Chirpăr şi Dealu Frumos.

Curtaţi de Germania nazistă, saşii au trăit avatarurile celui De-al Doilea Război Mondial. În 1945, toţi saşii apţi de muncă au fost deportaţi în URSS, la muncă forţată. După 1950 a început aşa numitul exod al saşilor din Transilvania. Ultimii ani ai dictaturii comuniste au fost marcaţi de o criză economică accentuată. Republica Federală Germană plătea o anumită sumă pe fiecare cap de locuitor din România aparţinând etniei saşilor doritor să emigreze în Germania. După căderea regimului ceauşist, a început un ultim val de emigrare a saşilor către Germania, astfel încât astăzi mai întâlnim doar puţini saşi în această regiune, odinioară definită de prezenţa lor. După preluarea puterii de către comunişti, toate întreprinderile private au fost desfiinţate sau au devenit, după naţionalizare, proprietatea statului. În decursul timpului şi până astăzi, regiunea a fost şi este marcată de o bogăţie ieşită din comun a obiceiurilor, tradiţiilor şi a patrimoniului cultural, urmare a convieţuirii timp de secole a celor de etnie germană, ca şi minoritate naţională în cadrul Transilvaniei respectiv României, cu celelalte etnii. În comunităţile săteşti existau structuri de întrajutorare („vecinătăţi”) care asigurau sprijinul familiilor nevoiaşe.

Aşezarea geografică:

Comuna Roşia este situată în partea de Est a Municipiului Sibiu, la 18 de km de Sibiu (la o distanţă de 6 km pe DJ 106 Sibiu – Agnita).

Centrul de comună – localitatea Roşia, este amplasat în centrul de greutate al teritoriului, la intersecţia DJ 106S (Daia, Roşia, Vurpăr) şi DJ 104G (Cornăţel – Roşia).

Drumuri de legătură: DC 54 Nou – între Nou şi Daia şi DJ 104G – între Nou şi Roşia. Accesul în Daia se face din DJ 106 Sibiu – Agnita pe DJ 106S. Accesul în Caşolţ se face pe DC 55. Accesul în Nucet se face pe DJ 104G Cornăţel Nucet – Săcădate.

Din punct de vedere geografic, comuna aparţine părţii de Sud a Podişului Transilvaniei – respectiv Podişul Hârtibaciului, aproape de limita cu Depresiunile Făgăraşului şi Cibinului.

Comuna Roşia se învecinează la Nord cu teritoriul comunei Vurpăr, la Sud cu Municipiul Sibiu şi comuna Şelimbăr, la Est cu teritoriul comunei Nocrich şi al oraşului Avrig şi la Vest cu teritoriul comunei Şura Mare.
Proiecte de investiţii:Reţea de canalizare şi staţie de epurare în satele: Nou, Daia, Cașolț, Cornățel, Daia Nouă;Proiect de modernizare iluminat stradal.Modernizarea parcurilor, scolilor si dispensarelor.Modernizarea retelelor stradale.Sală festivități sat Daia;Dispensar nou în sat Daia;Modernizarea caminelor culturale;Facilităţi oferite investitorilor:Consiliul local al comunei Roşia sprijină potenţialii agenţi economici dispuşi să creeze noi locuri de muncă pe raza comunei, prin scutirea la anumite taxe şi impozite între 1–10 ani.Activităţi economice:Economia aşezării este bazată pe activităţi în domeniul agricol prin cultivarea terenurilor (cartofi, cereale, legume) şi creşterea animalelor, exploatarea fâneţelor, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului, comerţul cu produse agricole şi turismul rural.Evenimente cu specific local:Zilele comunei Rosia din luna iunie;Târguri mixte:Cornățel – 31 martie și 25 septembrie;Daia – 23 aprilie și 26 octombrie.